luni, 23 septembrie 2013

Dimineaţa unui bișnițar pe frontiera de nord şi amurgul unui contrabandist pe frontiera de est

Aprilie 2013 - Dimineaţa unui bişniţar pe frontiera de nord

Aveam programată o vizită de lucru la Cernobîl. Erau implicate şi alte persoane. Pentru a evita surprizele neplăcute, am zis să verific dacă nu am fost declarat de statul artificial vecin şi neprieten persona non grata pe teritoriul său ca urmare a activităţilor mele. Am găsit un cetăţean care face zilnic bişniţă cu ce i se solicită din satele judeţului Suceava. Omul a rămas în memoria colectivă a câtorva sate de la sud de Siret pentru că i-a aplicat o corecţie fizică la o horă surorii interpretei de muzică populară Margareta Clipa. Şi într-o frumoasă zi de duminică, pe când abia se crăpa de ziuă, eram la Siret la frontieră.

Ca să treci frontiera de nord fără bătaie de cap trebuie să fii ca Istrate Dabija Voievod, adică să ai grivne-n buzunar. Când mergi spre Cernăuţi nu dai bani în graniţă, dai după. Te opresc grănicerii. Dai geamul jos şi întinzi 7 grivne, te scuzi că nu ai 10, grănicerul îţi spune "Spasiva - Mulţumesc", ridici geamul şi mergi mai puţin de un kilometru şi te opreşte miliţia (aşa se numeşte) rutieră. Dai geamul jos, întinzi 10 grivne, te salută, ridici geamul şi pleci. 30 de km prin patru sate curat româneşti şi prin Codrii Cosminului drumul este sub orice critică. Este intenţionat menţinut în acest hal.

Un anume Vasâli s-a prins de treaba asta şi la 10 km de frontieră, în satul Oprişeni, la intersecţia care duce spre Adâncata (Hliboca) şi Storojineţ, şi-a făcut o pensiune goală dotată cu o şură spaţioasă. În această şură şi-a amenajat un magazin cu autoservire, astfel că amatorii de cumpărături transfrontaliere îşi încarcă portbagajul de la Vasâli. Limba de comunicare este exclusiv româna. De la Vasâli trag la o benzinărie aflată gard în gard cu frontiera, unde se primesc şi lei, fac plinul şi apoi se întorc în judeţele Suceava sau Botoşani.

La 10 km de Cernăuţi, în satul Corovia, se atinge centura oraşului, starea ei este impecabilă, apoi se intră în oraş, se trece prin dosul cimitirului, se trece Prutul şi se caută un loc de parcare. Localnicii care au grădini în jurul bazarului din Cernăuţi şi-au făcut parcări ad hoc în care noroiul trece de glezne. Dai câteva grivne în funcţie de cât vrei să staţionezi. Parcările sunt dotate cu veceuri bucovinene. Mare afacere nu faci cu cumpărăturile din bazarul din Cernăuţi, rentează zahărul, produsele din peşte, cvasul de Liov, hrişca şi cam atât. O tură peste graniţă aduce profit pentru un bişniţar doar dacă e asociată cu un plin de combustibil. În bazarul din Cernăuţi poţi schimba lei în grivne sau poţi plăti direct cu lei. Ca să nu ai surprize, cel mai bine e să pleci din România cu dolari americani în buzunar. Cu euroii te cam păcăleşti.

La întoarcere aceeaşi poveste cu miliţianul de la rutieră şi cu grănicerul. Câte 10 grivne la fiecare că doar şi ei trebuie să cotizeze mai departe, doar au plătit şpagă grasă pentru a dijmui maşinile românilor din România. La ieşire din Ucraina, apărătorii graniţelor statului artificial sunt foarte exigenţi. Se uită în portbagaj. Le dai 30-35 de grivne. Dacă eşti cam încărcat îţi mai cer 10. Închid ochii şi la faptul că ai 20 de pachete de ţigări, la vedere, între scaune sau pe bord. Închid ochii şi românii fiindcă nu eşti porc şi nu cari cu baxul. Şpaga adunată de ucraineni ajunge la Kiev în cea mai mare parte. Dacă într-o zi lucrătorii din vamă nu-şi fac norma, vin cu bani de acasă.

După orele 12, 13 începe colinda prin satele sucevene şi se lasă pe la tot felul de buticuri şi magazine săteşti sacii cu zahăr şi baxurile de ulei. Unii aduc şi pomi fructiferi sau saci cu tărâţe. Pe la ora 15 bişniţarul ajunge în Suceava. A doua zi o va lua de la capăt. Pentru mine vizita a fost de bun augur. Încă nu sunt pe nicio listă neagră în statul vecin şi neprieten. Singura problemă a fost că luaţi de valul şpăgii, ucrainenii nu mi-au mai pus în paşaport ştampila de ieşire din ţară şi peste două sătpămâni când am trecut din Zahony (Ungaria) în Ciop (Ucraina) a fost nevoie să vină securistul vămii ca să afle de ce nu aveam ştampila de ieşire din Ucraina. În calculator figuram, pe paşaport nu.

August 2013 - Amurgul unui contrabandist de ţigări pe frontiera de est

Cea mai călduroasă zi a verii trecute. Venise vremea să serbăm ziua unui prieten. Ne-a prins pe malul Dunării. După halbe de bere rece de câte grivne aveam într-o lume încremenită în momentul destrămării URSS, am părăsit la picior oraşul Reni din Ucraina. Peste mai mult de o oră băgam în noi parizer cu muştar iute într-un magazin sătesc din Giurgiuleşti, Republica Moldova. Aici am scăpat de ghidul nostru prin sudul vechii Moldove şi de leii moldoveneşti. Ne imaginam că în maximum două ore vom fi la Galaţi şi vom bifa a treia ţară dunăreană de la plecarea de dimineaţă din Cahul.

Ajunşi la hotarele unei alte uniuni eşuate, Uniunea Europeană, am întâmpinat primele probleme. Nu suntem lăsaţi să trecem la picior frontiera dintre Giurgiuleşti şi Galaţi. Probabil le e frică să nu ne ia vântul de pe pod şi să ne arunce în Prut. Primul la barieră era un băieţaş care umbla le el cu două paşapoarte, vorbitor de limbă română şi conducător de Merţan adus pe platformă. Omul zicea că e student la Galaţi, dar simţeam în urină că e cărăuş de ţigări şi asta avea să se confirme ceva mai încolo. Un alolingv se lipeşte de noi. Nu ştia satisfăcător decât rusa. Nici noi şi nici şoferul nu ştiam decât câteva cuvinte. Stăm jumate de oră la barieră şi încă 10 minute în vama Republicii Moldova. Alolingvul, tupeist ca orice rus, nu pricepea de ce noi nu ştim să grohăim ca el. Scăpăm repede de dânsul. Nu este lăsat să iasă din Republica Moldova.

Şi ajungem la poarta UE, unde vom  sta două ore şi jumătate. Record personal de stat la o frontieră. Ne-am prins că am pierdut toate trenurile din Galaţi, aşa că hai să ne râdem. Schimb de tură. Staţionarea îi mânca nervii şoferului. Nu avea chef nici de muzică, nici de vorbă şi nici de fumat. Ne zice să cotizăm ca să nu avem probleme. Noi foarte şocaţi întrebăm: Funcţionarii români de la frontierele UE iau şpagă? Avem lei româneşti, dar mari. Omul scoate 20 de lei şi-i pune în paşaport.

Ni se iau actele la control de poliţia de frontieră. O vameşa cât un dulap cu două uşi ne spune să ieşim şi începe să controleze maşina. Se apucă să o ajute o duduie blondă posesoare de cur care ajută mult în carieră. Era o poliţistă de frontieră aflată în prima zi de serviciu. Şi din faţă şi din spate e foarte posibil să nu fi cotizat cu nimic pentru a ajunge în acel post, cel mai probabil şi-a folosit exclusiv organismul. La cum se prezenta în uniformă, dacă e înzestrată cu calităţi orale de nivel mediu, atunci pe blondă o aşteaptă o rapidă ascensiune din punct de vedere profesional. Dacă ia viteză mare se poate opri cel puţin patru ani în parlament.

Şi vameşa şi poliţista frământau banchetele ca babele care pregătesc aluatul pentru colaci. Şoferul era transpirat tot. Avea o privire de puradel prins la furat în tramvai. Ars de soare, însetat şi iritat de pierderea trenului care mă condamna la o noapte în Galaţi, cu mâinile în buzunar mă uitam la blondă cu capul puţin înclinat. Stătea căpriţă şi controla maşina. Mă zăreşte, revine la verticală şi ca să-şi arate autoritatea vine la mine. Îmi zice să-i arăta bagajul. Îl desfac. Mă întreabă ce am. O fixez şi-i zic galeş: "Numai haine murdare." Nu are curajul să se aventureze în bagajul meu. Mă trimite la un coleg. Colegul era certat de vameşa dulap pentru că nu are grijă de blondă. Cică un poliţist de fontieră nu are ce căuta prin maşini şi prin bagaje. Ca să scape de ea, poliţistul de frontieră se uită la mine şi mă întreabă: "Eşti bulgar?" Răspund nu. Nici măcar ungur nu eram. Omul zărise şapca între timp casată şi a vrut să-mi arate perspicacitatea cu care era dotat pe cale nativă. Nu m-am lăsat emoţionat.

Era deja întuneric. Eram în dosul gării din Galaţi. Schimb nişte bani. Dăm omului 20 de lei, exact şpaga pusă de el în paşaport şi-i urăm drum bun în viaţă. Nu mai călcasem în Galaţi din anul 2007, aşa că am pornit la o plimbare nocturnă. Miezul nopţii m-a prins lingând o îngheţată pe malul Dunării. Mă gândeam cu durere la ce s-a ales de România Mare şi cât de complicat e să o refacem şi mai ales câţi păduchi trăiesc o viaţă cu mari împliniri exploatând liniile trase de Stalin cu creionul de tâmplărie pe hartă.

4 comentarii:

  1. Șpagă la Galați?

    Numai propagandă capitalistă, tovarăși!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ha ha ha! Apropo' de veceuri bucovinene. Imi aduc aminte de cand faceam si noi, romanii, primi pasi in ale democratiei si se organizau podurile alea de flori peste Prut. De curiozitate, de prea mult timp liber am participat si eu la unul. Si pentru ca deja eram pe drum de ceva vreme, era ultima oprire la Stefanesti si observasem un localnic foarte ospitalier, care-si pusese veceul la bataie pentru “turisti”, zic hai sa profit si eu, ca nu stiam ce ma astepta, la Balti, pe celalalt mal al Prutului. N-am sa uit veceul ala...moldovenesc, cat voi trai. Practic era o groapa plina de rahat, pe a carei maluri se aflau sprijinite doua scandurele late cat latimea labei piciorului, putin departate si foarte, foarte instabile. Ca sa te protejeze de ochii lumii groapa era inconjurata doar pe 3 laturi, de un “paravan” de nuiele impletite. A fost cel mai “aventuros” pipi din viata mea; intre a ma ascunde de ochii lumi (latul neprotejat se vedea din drum, iar ulita era plina de oameni care-si dezmorteau picioarele pe langa autocarele parcate) si a ma tine in echilibru pe scandurele, ca sa nu risc “o baie” de rahat. “Aerosolii” nici nu i-am luat in calcul, erau mizilic pe langa resul.

    RăspundețiȘtergere
  3. Si un alt apropo'! 3 ani in urma cred, am trecut si eu frontiera la Siret pentru prima oara. Fusesem avertizat ca la granita trebuie sa pun “atentia” (parca asa o cheama!) in pasaport. Noi (o masina plina) eram exclusiv in scop turistic, mergeam sa vizitam Cernautiul. O excursie de-o zi. Asadar, portbagaj gol, nimic de contrabanda, nimic bazar. Cunoscandu-ne scopul vizitei, nu am pus nimic in pasapoarte. Nu ne-a cerut nimeni nimic si nici nu ne-au bagat mana in buzunar. Probabil e valabil doar cand trebuie sa inchida ochii la ceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Tradiţia" îi zice. Dacă mergi ca turist nu ai probleme, dacă faci bişniţă, atunci ţi se cer bani

      Ștergere

Dacă eşti prost, nu te băga!